Culture Travellers

Two people on the edge of coherent ideas

The Demolished Man by Alfred Bester

Chiar daca am postat pe blogul de recenzii de la Nemira, mai precis pe nemirabooks, m-am gandit sa-mi pun si aici recenzia la Alfred Bester, “The Demolished Man“, o adevarata capodopera a genului sci-fi, si nu numai.

Este uimitor cum o carte scrisa acum mai bine de 50 ani poate fi citita cu placere in anii 2000 fara sa intalnesti inadvertente de comunicare sau pur si simplu sa fie “depasita” din punct de vedere al mesajului transmis. Daca tinem cont ca Omul demolat de Alfred Bester este primul roman din istorie careia i-a fost acordat Premiul Hugo, se pare ca intr-adevar a rezistat timpului si se poate constitui intr-un punct de referinta, atat pentru orice viitor pretendent la titlul de scriitor de SF, cat si pentru fanul de rand.

Subiectul este unul simplu, insa desfasurarea de “forte” pentru a-l duce la bun sfarsit este impresionanta. Ni se prezinta planuirea si infaptuirea unei crime intr-o societate capitalista a viitorului, dominata de doua mari concerne si caracterizata tocmai prin lipsa acestui gen de infractiune intr-o perioada de peste 70 de ani. Acest lucru este cu atat mai neobisnuit, cu cit o parte a oamenilor poseda abilitati psihice ce pot fi cultivate si antrenate, abilitati reprezentate in primul rand de capacitatea de a citi gindurile si a anticipa gesturile si actiunile ulterioare ale persoanelor. O abilitate pe care multi si-ar dori-o; cine nu s-a gandit macar o data cum ar fi sa afle ce se intampla in mintea interlocutorului in anumite momente? Insa, dupa cum concluzioneaza si unul dintre personajele cartii, empatul Lincoln Powell, descoperirea pasiunilor, a geloziilor, a bolii mintii umane este o povara pe care putini o pot duce. De cele mai multe ori, adevarul poate avea efecte devastatoare, in acest caz necunostinta de cauza putand fi mult mai utila si benefica omului.

In functie de nivelul abilitatii psihice, empatii sunt structurati in mai multe categorii, cea mai intalnita fiind nivelul empatic 3, reprezentat, in marea majoritate de secretare ce pot detecta gandurile doar in momentul construirii lor in mintea omeneasca. Cei din nivelul secund au abilitati mult mai cultivate decat cei de mai sus, avand capacitatea de a patrunde pina la nivelul subconstientului; ei sunt angajati in principiu ca manageri, conducatori de retele de spionaj si de securitate, avocati etc. Nivelul 1, cel din care face parte si Lincoln Powell, pe linga aptitudinile obisnuite ale unui empat, pot sonda constiinta pina la cele mai indepartate straturi, acest gen de telepati fiind intalnit mai ales in functii-cheie ale societatii, gen politie.

Cartea este construita pe o antiteza. Cea intre omul bun, reprezentat de politistul empat Lincoln Powell, prefectul Politiei din New York, cinstit si dedicat trup si suflet muncii sale, si personalitatea corupta – magnatul megaloman si avid de putere, Ben Reich. Pentru a ne creiona cat mai bine modul de gandire al lui Reich, autorul ne aduce in atentie si motto-ul dupa care acesta se ghideaza in viata: “Dusmanii fa-i tu cu mana ta, si nu prin accident.” De notat ar mai fi ca in mintea politistul Powell salasluiesc doua personalitati diferite, ce se dezvaluie in timpul anchetelor: cand cea poreclita Necinstitul Abe intra in scena, pune in dificultate personalitatea politistului.

Odata cu infaptuirea crimei, incepe o lupta surda intre cei doi, fiecare folosindu-se de mijloacele care-i sunt la indemana: Powell isi mobilizeaza subordonatii folosind tactici de infiltrare si cercetare a dovezilor existente, perfect legale, in timp ce Reich apeleaza la personaje din lumea subterana a orasului, folosindu-se de mita si manipulare si dispunand de serviciile lumii interlope. Se contureaza astfel o desfasurare de forte importante, amplificandu-se rolul primordial al actiunii prin participarea unui numar din ce in ce mai mare de pioni din ambele tabere, fiecare incercand o destabilizare a adversarului. Si motivatiile celor doi sunt total opuse. Powell lupta pentru a aduce vinovatul in fata justitiei, pe cand Reich incearca cu disperare sa se eschiveze de la Demolare, pedeapsa aplicabila in cazul dovedirii vinovatiei.

Cei doi reprezinta doua personaje cu caractere foarte puternice, ce initial se plac reciproc, intarind inca o data zicala ce ne invata ca extremele se atrag intotdeauna. Actiunea are din plin momente de umor de calitate, ce condimenteaza dialogurile si desfasurarea evenimentelor. Merita mentionat ca instanta suprema de judecata a cazurilor, in acest viitor, o reprezinta un computer superperformant, in care sunt introduse datele fiecarui caz, estimand apoi in ce masura o persoana poate fi trimisa in judecata si ce sanse de condamnare exista.

“Omul demolat” este o lectura placuta, ce va va tine cu sufletul la gura pina in ultimul moment, construita dupa cele mai riguroase reguli ale romanelor politiste. Actiunea este plasata in viitor, permitand astfel o variatiune de optiuni si desfasuri de situatii, la care poate recurge cu usurinta autorul. Sa inchei intr-o nota de destindere: v-as recomanda celor care va intalniti accidental cu un urs iesit la plimbare, in cautare de hrana, normal, sa nu exagerati cu pozele, cum e moda la noi, dar nici sa aplicati sfatul dat de Lincoln Powell prietenilor sai, acela de a nu fugi, ci de a sta pe loc pentru negocieri. :))

PS: Mai gasiti aici recenzia la Philip K. Dick, “Omul din castelul inalt” .

August 14, 2008 Posted by | Carti citite | , | 4 Comments