Culture Travellers

Two people on the edge of coherent ideas

Semne bune, by Neil Gaiman & Terry Pratchett

Dupa vreo 3 saptamani de “lupte” – in principiu de gasit timp liber – am reusit sa o dau gata. NU va speriati, cartea se poate citi si intr-o zi, maxim doua, insa situatia mea a fost mai speciala.

Pentru fanii genului sf,  Gaiman, si fantasy in cazul lui Pratchett, nu mai au nevoie de nicio prezentare. Asa ca, din start, pretentiile cititorilor familiarizati cu operele celor doi sunt ridicate; in cazul meu doar Gaiman mi-a trecut prin mina pana la momentul de fata. Pornind de aici cred ca stilul lui Gaiman e mai preponderent in desfasurarea cursului povestii si dialogurile aduc mai mult cu seria Discworld a lui Pratchett (da, stiu, nu l-am citit; totusi, am studiat un volum in librarii si din ce imi aduc aminte, facand o comparatie cu volumul de fata, impresia asta mi-a ramas intiparita in minte).

Povestea nu e prea complicata, Antihristul este printre noi si cind va implini varsta de 11 ani se va declansa Apocalipsa, Sfarsitul Lumii, Armageddonul. In acelasi timp, de sute de ani pe Pamant se afla cate un reprezentant al Raiului, respectiv al Iadului, insarcinat cu atragerea omului in pacat sau dimpotriva indreptarea sa pe o cale mai buna. Cei doi reprezentanti, numiti sugestiv Crowley (tradus ca taratoare sau mai pe scurt Sarpele) si Aziraphale, stiu de existenta celuilalt, lucru destul de evident; si chiar au ajuns prieteni, invatandu-se cu viata de pe Pamant, dar in special cu oamenii. Din acest motiv cei doi nu prea isi doresc o eventuala declansare a Apocalipsei (exact aceeasi idee am mai intalnit-o intr-o banda desenata, Chronicles of Wormwood de Garth Enis).

Nu pot spune ca am ramas impresionat in mod special dupa ce am terminat-o, dar desi fiind usor de citit, am intalnit portiuni unde nu prea m-am prins de situatie pe moment, autorii optand in a urmari evolutia mai multor personaje si se mai pierde sirul uneori. Nu e ceva grav, insa poate devenit stresant. Am gasit si vreo doua-trei situatii amuzante, si per ansamblu, chiar daca subiectul pare destul de sumbru, situatia este abordata cu destul umor si destindere, indemnandu-te sa citesti mai departe, sa vezi cum se va finaliza totul. Dintre minusuri as aduce aminte de unele greseli la tehnoredactare, si o poveste oarecum fragmentata.

Cred ca la momentul de fata, Gaiman este un scriitor cunoscut la noi, tinand cont si de faptul ca Tritonic i-a publicat destule carti, incepand cu multlaudatul American Gods (Zei Americani- un “must read”), apoi Anansi Boys si lista continua. Anul viitor va aparea o alta ecranizare, dupa Stardust, si anume Coraline, dupa nuvela cu acelasi nume.

Pretul cartii nu e prea piperat, iar daca o comandati pe site-ul Editurii Tritonic, se mai poate face si o economie. Mi-a placut si modul in care a fost lansata pe piata romaneasca, intr-o editie cartonata in format destul de marisor, si cu o vizibilitate buna a scrisului.

July 27, 2008 Posted by | Carti citite | 2 Comments